Familia Ababei – POVESTEA CELOR PATRU COPII ORFANI DE MAMĂ

Text preluat in intregime de pe pagina: http://bookinfo.eu/familia-ababei/

Un bărbat din localitatea sibiană Avrig își creşte singur cei patru copii, după ce femeia care le-a dat viată i-a abandonat şi apoi a murit. În preajma sărbătorilor, Costel şi copiii lui speră din tot sufletul ca Dumnezeu şi oamenii buni vor reuși sa facă, pentru ei, o minune.

Patru copii cu ochii de culoarea boabelor de cafea trăiesc împreună cu tatăl lor la limita existenţei, la marginea orașului Avrig din județul Sibiu. Ionuț, Ionela, Alexandru şi Laurențiu şi-au pierdut  mama în urma cu trei luni şi tot de atunci au rămas şi fără singurul venit constant în familie – alocația de stat. Tatăl, Costel Ababei, își creşte cei patru copii cu vârsta cuprinsă intre 10 şi 6 ani doar din puţinii bani câștigați muncind cu ziua prin vecini. Locuiesc, din mila unui fermier cu suflet mare, într-o construcție ce cu greu poate fi numita casă. Au însă două cămăruțe şi îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru soba veche şi șubredă, care speră să îi ajute să iasă din această iarna.

_DSC0043

Mama şi tata pentru 4 copii

Ionela în vârstă de 9 ani trăiește împreună cu cei trei frați şi cu tatăl său într-o căsuță făcută parcă din tot ce au aruncat alții, lucruri la care cu greu le-ai putea găsi o întrebuințare. Se străduiește, cu mâinile sale de copil, să ţină curate cele două camere, deși spațiul e atât de mic încât lângă cele două paturi abia dacă se mai strecoară ei, acum cât încă nu au crescut. Mama i-a părăsit în urma cu un an, iar în luna septembrie a acestui an a murit, așa că au învățat să se descurce bazându-se doar pe puterile tatălui în vârstă de 46 de ani. Condițiile în care trăiesc sunt extrem de modeste. Tatăl face eforturi uriașe pentru a-i întreține şi pentru a avea grijă de cei  mici lucrând cu ziua pentru ca ei să nu ajungă la orfelinat.

_DSC0086Lacrimi, tristețe şi amărăciune, asta simte Costel Ababei în fiecare zi atunci când se gândește ca cei de la Protecția Copilului îi urmăresc fiecare mișcare pentru a-i lua copiii. Apoi neputința de a le oferi cât mai multe bucurii şi condițiile mizere în care trăiesc, trezesc în tată sentimente de frustrare şi deznădejde.  Cu mâinile aspre, pline de răni şi cu faţa brăzdată de riduri , Costel, sau “tatăl-mamă” , cum îi spune Ionela, fetiţa lui de 9-ani, este un om lovit de greutăți şi încercat de viată, dar pentru care cei patru mezini sunt lumina ochilor lui. Si el orfan încă de la vârsta de 5 ani, a jurat ca nu-şi va părăsi copiii niciodată. Pentru ei se trezește în fiecare dimineață şi se leagă de orice speranță ce-l ajută să-şi întrețină casa şi familia, muncind cu ziua. “Într-o zi câștig 40-50 lei,  în alte zile nu câștig nimic, depinde de munca pe care o fac”, poveşte îngândurat tatăl.

Şi sfinții din icoanele de pe pereți par a fi triști

Casa în care dorm cele 5 suflete  nu este a lor ci a unui fermier cu suflet mare, care îi găzduiește fără alte pretenții financiare. Costel are grijă de animalele şi pământurile proprietarului, răsplătind astfel ajutorul pe care-l primește. Este o locuință insalubră, din cărămidă şi netencuită, dar pe care cei cinci au decorat-o cum s-au priceput mai bine.

_DSC0117Cele 2 camere sunt încălzite de o sobă cu plită scorojită, ce abia se mai tine pe picioarele strâmbe din fier ruginit. Pereții i-au acoperit cu carpete şi covoare pentru a tine piept rafalelor de vânt şi gerului ce-i vor vizita curând. Şi sfinții din icoanele de pe pereți par a fi triști într-o astfel de locuință şi doar mama le mai zâmbește dintr-o poză de tinerețe. Masa mică la care mănâncă în picioare nu face faţă şi celor doi școlari. Atunci când își fac temele Ionuț şi Ionela folosesc pe rând singurul scaun din casa, şi el rupt. Sunt fericiți, de curând au găsit o vana mica din plastic şi acum cei 4 frați fac baie cu rândul în casă, lângă sobă. Cele 2 paturi şi câteva corpuri vechi de mobila sunt toată averea familiei Ababei.

“Ei sunt averea mea. Eu i-am crescut singur.“

_DSC0041În patul cel mic stau ascunși sub plapumă mezinii familiei, Alexandru (7 ani) şi Laurențiu (6 ani). Cu picioarele desculțe şi cu ochii în pământ, Laurențiu spune că-şi iubește tatăl şi că nu ar vrea să se despartă vreodată de el.

Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, după moartea mamei, Costel riscă să piardă tutela asupra copiilor. Pentru că nu au avut niciodată suficienți bani nu s-a căsătorit legal cu mama copiilor lui şi nici nu figurează în certificatele de naștere ale acestora. Acum trebuie să lupte cu statul şi este în procesul de obținere a tutelei asupra propriilor copiilor, pentru că nu vrea să accepte ideea de a-i lasă la orfelinat. Inspectorul social din Avrig ce supraveghează familia Ababei are doar cuvinte de laudă la adresa lui Costel, care este un tată responsabil şi cooperativ. ,,Vreau să rămân cu tata, nu vreau să merg la bunica, e mizerie acolo’’ spune Ionela cu lacrimi în ochi. Lucrurile se complică însă pentru că până la terminarea procesului de încredințare a tutelei, cei patru copii nu pot beneficia nici măcar de  alocațiile de stat şi sunt nevoiți să trăiască doar din putinii bani câștigați de tată. Într-un moment de sinceritate maximă, Costel izbucnește în lacrimi, privindu-şi micuții: “Ei sunt averea mea. Eu i-am crescut singur.“

Cum îi putem ajuta

Crăciunul este o sărbătoare sfântă şi fiecare om merită să fie fericit în aceasta zi. Cei care doresc sa le facă o bucurie cât de mică acestor suflete necăjite îi pot ajuta cu alimente, haine, rechizite sau alte lucruri care ar aduce un strop de fericire în sufletele copiilor. Cei care doresc sa ajute aceasta familie pot lua legătura cu Diana Gafton (inspector social în cadrul Primăriei Avrig) la numărul de telefon 0757058666, sau direct cu tatăl Costel Ababei: 0751645892.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*